-Asta e pentru tine, tăticule!
Tatăl, nerăbdător, deschise cutia și văzu că e goală. Începu să țipe IAR la fetiță, spunându-i:
-Nu știi că, atunci când faci un cadou cuiva, în cutie, trebuie să pui și ceva înăuntru?
Fetița izbucni în lacrimi și, printre sughițuri, îi spuse:
-Tăticule, dar cutia nu e goală: am suflat înăuntru mulți pupi… Toți, numai PENTRU TINE, tati. 🙁
Tatăl își îmbrățișă fiica și își ceru iertare cu lacrimi în ochi. De atunci, omul a păstrat acea cutie lângă patul său ani de-a rândul și, de fiecare dată când se simțea singur și abătut, scotea un sărut din cutie și își amintea de dragostea pe care fiica sa o pusese în acea cutie doar pentru el. Vreau să vă spun că noi TOȚI am primit o asemenea cutie aurie, plină de dragostea necondiționată a celor din jurul nostru, fie ei prieteni, iubite sau iubiți, familie… Păstrați-o cu grijă și nu lăsați să se distrugă.

Prietenii te fac să zâmbești: Fii un bun prieten!
“Dragostea neconditionata a celor din jurul nostru”……Exista, oare, asa ceva???…
Oricum, foarte frumos! 🙂
Dezarmant de naturala, simpla si frumoasa povestioara asta! Bravo!
Noi toti ar trebui sa reflectam si sa ne luam seama la cum ne comportam in raport cu cei dragi. Copiii au cea mai pura naturalete si ingenuitatea lor este coplesitoare. Din pacate, noi, cei mari nu stim sa ii pretuim cum merita si nici nu ii respectam indeajuns fiind prea prinsi de rolul nostru de a-i “educa si forma” dupa chipul si asemanarea noastra (a se intelege a-i indoctrina si a le distruge zestrea nativa si intreaga lor fumusete interioara). Ei toti sunt puri si buni cand vin pe lume. Noi ii “cioplim” cum ni se pare ca e bine desi… noi insine nu stim cu adevarat ce-i bine si ce-i rau si nici nu am excelat prea mult in viata… Chiar daca uneori spun lucruri “traznite” copiii rostesc adevaruri simple si profunde pe care noi nu mai stim sa le recunoastem ca atare si le ignoram. Sunt de parere ca chiar si de copii se pot trage invataturi folositore.