Când eram mic, o simplă floare putea prezice 
dacă acea persoană de care eram „îndrăgostit”, mă iubea sau nu. Când mai erau doar câteva petale de smuls și știam că va ieși „Nu mă iubește”, schimbam imediat ordinea, să fiu sigur că va ieși un „Mă iubește!”. Odată cu trecerea timpului, am încetat să mai cred în asta și am început să gândesc… de cele mai multe ori, prea mult. Știu că e infantil să mai cred în acel joc dar… într-un fel sau altul, facem același lucru chiar și acum… doar că, de data asta, fără a folosi flori…
Scrisoare pentru… cineva drag
Când nimeni nu-ți va mai vorbi, nici nu-i vor mai licări ochii când te va vedea online, nici va mai număra lunile, săptămânile, zilele, orele minutele și secundele până să te revadă, nici nu va mai dori să te îmbrățișeze, să te sărute sau măcar să te privească…, când nimeni nu-ți va 
mai spune că ești tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, când nimeni nu-ți va mai mângâia chipul, nu-ți va mai săruta gâtul și părul în timp ce dormi spunându-ți „Până și adormită, mă înebunești!”, când nimeni nu-ți va mai spune cât de frumoasă ești și fără să fii aranjată, nici nu-ți va mai lăsa mesaje spunându-ți cât de mult îi lipsești, nici nu va urca în avion, călătorind mii de kilometri doar ca să te vadă zâmbind… Când nimeni nu va mai aștepta ore în șir privind ecranul monitorului sperând să te conectezi, când nimeni nu-ți va mai cânta, șoptindu-ți versuri în ureche, sau nu-ți va mai dedica statusuri, și nici nu va mai plânge sau suferi pentru tine… Când îți vei da seama de toate astea și vei încerca să le valorezi, va fi prea târziu…
Am nevoie de tine
… Am nevoie de mâinile tale, să-mi amintească… Am nevoie să-mi mângâie părul. Am nevoie de zâmbetul tău, să-mi arunci priviri înflăcărate, pline de pasiune și de dragoste.
Am nevoie să mă pierd în calmul ochilor tăi, care-mi paralizează simțurile. Am nevoie de glumele tale și bucuria de-a trăi. Am nevoie de fiecare gest al tău, pentru că fiecare mic detaliu e ceea ce te face specială. Am nevoie să mă îmbrățișezi așa cum o făceai. Am nevoie de toate defectele tale pentru că, pentru mine erau calități. Am nevoie, tot mai mult, să fiu la un milimetru de gura ta, să-ți simt fierbințeala buzelor și respirația sacadată, știind că te voi săruta… Am nevoie să văd cum zâmbești în sinea ta, cinci secunde, după ce ai încetat să mă privești. Am nevoie de cineva care să creeze iar, sentimentele astea în mine.
Am nevoie de TINE!
Frica
Corpurile acestea nemaivăzute [femeile n.r.] îi atrăgeau, dar bărbații nivalke nu îndrăzneau să intre [în peșteră n.r.]. Le văzuseră mâncând: înghițeau carnea peștelui cu gura de sus dar înainte o mestecau în gura de jos. Între picioare, aveau dinți. 
Atunci, bărbații aprinseră focuri, chemară muzica apoi cântară și dansară pentru femei.
Ele stăteau în jurul focului, cu picioarele încrucișate.
Bărbații dansară toată noaptea. Se unduiau, se învârteau, și zburau precum fumul și păsările.
Când se iviră zorii, căzură frânți. Femeile îi luară la îngrijit și le dădură apă să bea.
Unde ele șezuseră, pământul a rămas plin de dinți.
Eduardo Galeano – „Memoria Focului”
Tatuaj nou
Scrisoare către o ea
Întoarce-te, caută-mă și nu mă lăsa să plec. Fă să fiu al tău din prima clipă în care te văd. 
încătușează-mă în zâmbetul tău și îți promit că nu voi evada niciodată. Mă ofer brațelor tale, sărutărilor și mângâierilor… Dar numai dacă îmi promiți să mă iubești așa cum te iubesc eu!
La adio
Când îmi vei cere să te uit pentru că tu, deja, m-ai uitat, nu-mi cere să șterg tot. Cum să desărut un sărut? Cum desfac o îmbrățișare? Cum șterg o mângâiere? Cum să-ți uit ochii și zâmbetul? (zâmbetul tău frumos… știi cât de mult îmi place să te văd zâmbind)
Cum poți să-mi ceri să împărțim totul? Cui îi rămâne iubirea? Care din noi rămâne cu amintirea sărutărilor? Știi că vei avea mereu scris în inimă numele meu, așa cum îl voi avea și eu pe-al tău. Urma sărutului meu va rămâne mereu pe buzele tale și, oricât ai încerca, nu-mi vei putea uita niciodată buzele… Nu vei putea uita nimic din ce-ai trăit alături de mine pentru că, totul a fost iubire. Și nu vei mai putea iubi niciodată așa… și nici eu nu voi mai avea pe nimeni ca tine.
Ne vedem când viața va dori să ne intersecteze drumurile… Dar, până atunci, îți doresc toată fericirea din lume!
Dieta de portocale
Dragele mele (și dragii mei). A venit vara și toți încercăm să avem un corp extraordinar pe care să-l arătăm la mare, la piscină sau pe malul gârlei. Unde, mai puțin contează. Ceea ce, cu adevărat, contează, e să avem corpul pe care ni-l dorim. Pentru a vă ajuta, m-am decis să vă ofer o dietă extraordinară care, în același timp, vă va face plăcere. Nu e vorba de nici 
un produs miraculos cum spun unii pe piață. Nimic de genul ăsta. E o dietă foarte ieftină și, în același timp, foarte eficientă. Țin să precizez că aveți nevoie de sprijinul moral și chiar mai mult decât atât, al partenerului.
Cum? E foarte simplu.
Se ia o portocală, se taie în 4 și se așează una din felii pe masă. Apoi, trebuie să începeți să o sugeți. Trebuie să o sugeți de 4 ori pe zi și, dacă vă lasă un gust ciudat în gură, puteți să luați o gură din portocala de pe masă, pentru a vă îndulci gura și a scăpa de gust.
Poftă bună!
Deșteaptă-te române!
Deșteaptă-te române
Din beție și prostie
Și nu lăsa pe mâine
Ce poți lăsa pe-o veșnicie.
Acum ori niciodată
Să vindem țara toată
La țigani și-americani
Pe-o manea și 2 dolari.
Iartă-mă
Iartă-mă că vreau să-ți vorbesc mereu. Iartă-mă dacă mă întristez sau mă enervez ori de câte ori întârzii să-mi răspunzi. Iartă-mă dacă
uneori spun lucruri care te supără. Iartă-mă dacă uneori sunt insuportabil. Iartă-mă dacă nu vrei să-mi vorbești atât cât vreau să-ți vorbesc eu. Iartă-mă că mă gândesc atât de mult la tine. Iartă-mă că-ți povestesc atâtea lucruri care nu sunt interesante pentru tine. Iartă-mă dacă te deranjez dar… ăsta-s eu și mi-e dor nespus de tine…