Aveam chef să rămân pentru totdeauna. Să te îmbrățișez îndelung și să-ți șoptesc, tandru, că te iubeam cu tot sufletul; cu tot corpul. Să-ți ofer pielea mea, ca pe-o hârtie, pe care mâinile tale să deseneze mângâieri mute. Dar aceste dorințe au murit, acum… Probabil pentru că ai preferat să cauți iubiri ieftine, de-o clipă. Și-am învățat că nu poți avea totul în viață și că, uneori, e mai bine să spui ADIO.
Poate c-am greșit: nu eram unul pentru celălalt ci doar ne completam pentru un timp. Nimic mai mult. Dar, NU! Nu suntem făcuți unul pentru celălalt. Nici tu nu ești făcută pentru mine, nici eu pentru tine.
Îmi doream să te fac să plângi să-ți pot săruta fiecare lacrimă… Să te fac să râzi, să-ți pot săruta zâmbetul. Să te fac să mă îmbrățișez dar… tu deja simțeai asta pentru ALTCINEVA.
NU TE DA BĂTUT NICIODATĂ!
Orice moment poate fi al tău. Luptăm pentru lucruri fără sens: depindem de câte cineva, credem că ceea ce e bun e rău și ceea ce e rău e bun. Credem că un Ferrari sau, un BMW ne calmează neputința și ne va face mai fericiți. Știi? Asta nu ne face fericiți cu adevărat. E mai frumos să te trezești dimineața și cineva să-ți spună: „Bună dimineața! Cum ai dormit? Te-ai foit încontinuu!”. E mai frumos să mergi pe stradă să te privească lumea și să îți zâmbească. E mai frumos să primești un mesaj care să-ți bucure ziua. E mai frumos să ai pe cineva lângă tine care MERITĂ! E mai frumos adevărul spus în față, chiar dacă doare și să trimiți la naiba minciunile… CU MINCINOȘI CU TOT. Cel mai bine e să te lași dus de val…
Așa că, trăiește, luptă și vezi, ai grijă: SĂ MERITE persoana pentru care LUPȚI! Dar, NICIODATĂ nu te da bătut!
Ce que le jour doit a la nuit
Dorința de Crăciun
În fiecare an, în perioada asta, am aceeași senzație: Decembrie e luna cea mai magică din an. Nu pentru că o spun eu ci pentru că se citește în ochii celor mici. Inocența lor și faptul că ei (ca și mine, de altfel) CRED în omuleții ăia micuți cu fesuri verzi care îl ajută pe Moș să pregătească acele cadouri mult așteptate; cred în sania trasă de renii în frunte cu Rudolf, ce străbate cerul într-o singură noapte pentru a aduce bucurie tuturor copiilor din lume. Asta e MAGIA CRĂCIUNULUI.
Și… iată! Au venit nopțile de opulență și extravaganță, vizite obligatorii și mâncare din belșug (pentru unii); case pline de decorațiuni, zâmbete false și în care toți părem fericiți. Au venit zilele pline de grabă, frig cadouri și vreau și eu să-mi pun o dorință. Că, dacă unii cred în Dumnezeu, eu cred în Moș Crăciun.
Dorința mea de Crăciun e să renasc: ca pasărea Phoenyx din propria-mi cenușă. Inima-mi arsă, distrusă să își strângă bucățelele și să fie, iarăși, la fel cum era. Să cred că totul ÎNCĂ mai e posibil; că bunătate nu există doar în zilele astea de sărbătoare. Dorința mea e ca ea, bunătatea, să se manifeste tot timpul anului. Să existe înțelegere, respect, încredere, generozitate… între toți. Vreau să fac pace cu mine însumi și cu ceilalți așa că, dacă voi, cei cărora le-am greșit, citiți asta, dați un semn 🙂
Pentru voi, pentru tine, bucuria de a avea întotdeauna pe cineva cu care să împarți bucurille vieții. Să găsești ceva mult mai bun decât te aștepți să găsești. Să câștigi amintiri frumoase pe care să le poți folosi pentru a trece peste momentele grele.
Celor ce vor petrece Crăciunul singuri (ca mine), vă spun: Zâmbiți! Va veni și vremea voastră! 🙂
Cine ești, tu?
Noaptea, privind pe fereastră, obișnuiesc să mă gândesc la tine. La zâmbetul tău, din colțul gurii, ce apare când mă privești.
Nu știu mai nimic despre tine dar ți-aș putea spune “Te iubesc”. Știu, e ilogic dar adevărat. Într-o zi poate te voi cunoaște; poate vei fi mai mult decât o imagine pe monitorul meu. Într-o zi, poate, te voi privi fix în ochi; poate mă voi apropia atât de mult de tine încât îți voi simți inima bătând și tu o vei simți pe a mea spunând “Mi-ai lipsit!”. Poate, într-o zi, îți voi săruta buzele dimineața și tu, pe jumătate adormită, îmi vei spune: “Vino înapoi în pat, iubitule. Am chef să mă alinți…”. Dar asta da: Într-o zi, poate…
Femeia NU e o jucărie
I-am oferit iluzii și astfel s-a îndrăgostit de mine; am făcut-o să creadă că e viața mea în timp ce aveam multe „viața mea” în
jurul meu. Îmi amintesc de sărutările ei, de mângâieri… și de multe altele. Uneori mă gândeam că e prea bună pentru mine, prea blândă… dar nu mă puteam opri din jocul ăsta. Nu puteam înceta să mă joc cu dragostea. Mă credeam un ZEU când vedeam că prostuța mă credea și-mi ierta orice trădare. Îmi amintesc de când plângea la telefon și mesajele ei luuuungi. Lungi de tot. Îmi amintesc, da. Îmi amintesc cum ți-am frânt inima; inima în care sălășluiam eu.
A trecut un timp și s-a săturat de mine, până la urmă. Acum, sunt eu cel ce-i simte lipsa, așteptând un mesaj, un telefon, un sărut, o îmbrățișare caldă sau măcar… o simplă privire…. și poate… să mă ierte. Acum sunt eu cel ce plânge că nu am știut să o iubesc așa cum merita. Că n-am știut să mă bucur de acele momente ce nu vor mai exista și pe care doar ea știa să mi le ofere.
Credeam că ea era JUCĂRIA mea… CREDEAM, doar…
O cutie plină de dragoste
Demult… Tare demult… Un om și-a pedepsit fiica de 3 ani pentru pierderea unei hârtii de împachetat, aurie. Nu aveau prea mulți bani, pe atunci și tatăl începu să țipe când își văzu fiica împachetând o cutie exact cu acea hârtie și punând-o sub brad. A doua zi de dimineață, fetița duse acea cutie tatălui său, spunându-i:
-Asta e pentru tine, tăticule!
Tatăl, nerăbdător, deschise cutia și văzu că e goală. Începu să țipe IAR la fetiță, spunându-i:
-Nu știi că, atunci când faci un cadou cuiva, în cutie, trebuie să pui și ceva înăuntru?
Fetița izbucni în lacrimi și, printre sughițuri, îi spuse:
-Tăticule, dar cutia nu e goală: am suflat înăuntru mulți pupi… Toți, numai PENTRU TINE, tati. 🙁
Tatăl își îmbrățișă fiica și își ceru iertare cu lacrimi în ochi. De atunci, omul a păstrat acea cutie lângă patul său ani de-a rândul și, de fiecare dată când se simțea singur și abătut, scotea un sărut din cutie și își amintea de dragostea pe care fiica sa o pusese în acea cutie doar pentru el. Vreau să vă spun că noi TOȚI am primit o asemenea cutie aurie, plină de dragostea necondiționată a celor din jurul nostru, fie ei prieteni, iubite sau iubiți, familie… Păstrați-o cu grijă și nu lăsați să se distrugă.
Prietenii te fac să zâmbești: Fii un bun prieten!
-Asta e pentru tine, tăticule!
Tatăl, nerăbdător, deschise cutia și văzu că e goală. Începu să țipe IAR la fetiță, spunându-i:
-Nu știi că, atunci când faci un cadou cuiva, în cutie, trebuie să pui și ceva înăuntru?
Fetița izbucni în lacrimi și, printre sughițuri, îi spuse:
-Tăticule, dar cutia nu e goală: am suflat înăuntru mulți pupi… Toți, numai PENTRU TINE, tati. 🙁
Tatăl își îmbrățișă fiica și își ceru iertare cu lacrimi în ochi. De atunci, omul a păstrat acea cutie lângă patul său ani de-a rândul și, de fiecare dată când se simțea singur și abătut, scotea un sărut din cutie și își amintea de dragostea pe care fiica sa o pusese în acea cutie doar pentru el. Vreau să vă spun că noi TOȚI am primit o asemenea cutie aurie, plină de dragostea necondiționată a celor din jurul nostru, fie ei prieteni, iubite sau iubiți, familie… Păstrați-o cu grijă și nu lăsați să se distrugă.
Prietenii te fac să zâmbești: Fii un bun prieten!