file de jurnal – Blogul lui Valeriu

Când ești îndrăgostit…

Ascultă-mă cu atenție pentru că tot ce îți voi spune în continuare e foarte important!
Te voi învăța cum să mă iubești!
Iubirea e ceea ce simți pentru o altă persoană și ceea ce te face să înfăptuiești lucruri mari.
Când ești îndrăgostit, oferi totul persoanei iubite, fără a cere nimic în schimb. Ești în stare să urci până la stele, să-i faci un colier din ele.
Cand ești îndrăgostit, nu te saturi să vezi persoana iubită, sau sa îi vorbești și, când pleacă, te întristezi… Privești mereu cu drag persoana pe care-o iubești, și lumea poate vedea acea licărire în ochii tăi: flacăra ce-ți arde inima.
Când ești îndrăgostit, tot ce îți dorești e să petreci fiecare clipă alături de cine iubești și, fiecare defect pe care îl are, îl vezi o calitate; iubești fiecare curbă a corpului său.
Când ești îndrăgostit, faci totul să o vezi zâmbind, să o știi fericită.
Pentru că fericirea ta stă in zâmbetul ei. Fericirea ta e EA, și ea e tot ce îți dorești!

De zi cu zi

Sunt zile când totul e perfect, totul îți iese așa cum vrei și ești (sau te simți) fericit. Zile ce te fac să zâmbești tuturor celor cu care te întâlnești… Și zâmbești: așa, fără nici un motiv. Zile când ești atât de pozitiv încât te gândești să-i faci fericiți pe cei din jurul tău și, în astfel de zile te gândești: “Totul e bine! Mai bine de atât, nu se poate!”
Dar mai sunt și zile în care singurătatea îți e singura prietenă, și tot ce îți dorești e să dormi, să stai întins pe pat ore în șir… să te trezești departe, nu contează unde, doar nu acolo unde ești acum. Sau poate îți dorești doar să te închizi în cameră, întins, și să asculți acele melodii ce îți amintesc atâtea…
Există și zile când totul merge prost, nimic din ce faci nu iese cum trebuie, când tot ce vrei e să dispari de tot, să ieși cumva din situația aia, când nu te mai placi, ba chiar nu-ți mai place viața pe care o ai… Te gândești că nimic nu va mai fi ca înainte și că orice ai face, e rău. Zilele alea care îți dorești să treacă repede, dar fiecare minut ți se pare o eternitate; zile ce sunt ca un coșmar din care nu te poți trezi…
Dar, până la urmă, așa e viața! Sunt zile bune, zile rele… zi-le Guță… (nu puteam rezista tentației 😂😂)… Zile in care ești cea mai fericită ființă din univers… sau te simți cea mai nenorocită. Nici o zi nu e la fel cum e cealaltă. Partea bună e că, ori de câte ori ceva merge prost, întotdeauna se găsește o soluție.
Așa e viața, complicată. Depinde de noi să ne-o facem mai ușoară…

Scrisoare catre Destin

Draga Destinule,

Cum iti merge? Sunt sigur ca foarte bine. Sunt sigur ca iar te destrezi cu vreunul din jocurile tale, ca de obicei. Gresesc cumva?
Stiu, acum ceva vreme am intalnit o fata. E extraordinara! Imi place mult de tot. Cum zambeste, cum vorbeste, cum e ea, in general… Imi place totul! Si ori de cate ori o vad, mii de fluturi imi danseaza in stomac.
Stiu, draga Destinule. Am stiut din prima clipa in care am vazut-o. Am fost sigur ca e un alt joc de-al tau. Stiam ca nu va fi a mea. Nu te plictusesti niciodata de jocurile astea, asa-i? Esti prea crud, stii? Iti place sa ma vezi plangabd, suferind, disperat… Inchis in lumea mea, prizonier al durerii si al fricii… Draga Destinule, am obosit si eu… Sunt prea obosit sa mai lupt cu tine. Nu mai vreau sa fiu sclavul tau, dar stiu ca nu e dupa mine. E greu sa traiesti asa… Sclav al destinului. De ce te porti asa? De ce esti atat de crud?
Astept raspunsul tau.

Cu drag, Valeriu

Trec anii…

Old_Man_with_his_Head_in_his_Hands_(At_Eternity's_Gate)

Ce trist…

Lumini

Când ai apărut în viața mea, o lumină s-a aprins în inima mea, ca un fulger. Era lumina iluziilor pierdute și regăsite. Apoi, mi-ai spus ceva ce-a făcut ca acea lumină să se stingă brusc, lăsându-mă să stau complet, în întuneric. Acel întuneric era „lumina” fricii. Apoi, ai fost aceeași dintotdeauna, ba chiar mai bună decât niciodată; și luminița iar s-a aprins… Iar mi-a fost luminată inima… Din păcate, această luminiță nu strălucește ca înainte. Doar pâlpâie… intermitent, ca și cum s-ar putea stinge în orice moment.
Știi? La început credeam că asta e lumina Speranței; o speranță pentru tine… Dar cu fiece zi ce trece, îmi dau seama că nu e așa…

Scrisoare către o străină

Nu m-ai lăsat niciodată să îți arăt cum sunt cu adevărat. Nu mi-ai oferit nici o șansă prin care să-ți arăt ce ți-aș putea oferi: ce ai putea fi alături de mine. Ești singura ce mă face să mă simt viu, ce-mi oferă energia de care am nevoie să mă mișc. O iau razna doar cu o privire de-a ta. Știu că aș rămâne fără respirație, mut chiar, dacă mi-ai șopti numele sau m-ai atinge. Habar nu ai ce trezești în mine. Flacăra dinlăuntrul meu se trezește când îmi vorbești și se stinge dacă nu-mi scrii, măcar… Pentru că tu, fără a fi prima, vei fi întotdeauna unica.

Spune-mi

Spune-mi că nu mai simți nimic… că nu mai ai emoțiile pe care le aveai când știai că mai e puțin până să ne revedem. Că nu mai ai un zâmbet de la o ureche la alta când mă vezi și nu mai tresari atunci când cineva-mi pomenește numele. Că nu te mai gândești la mine nici măcar o secundă și că statusurile mele nu-ți mai oferă nici o speranță. Spune-mi că nu mai fierbi dacă cineva-mi face avansuri; că nu-ți mai amintești cu drag de momentele petrecute alături de mine și că sărutările mele au fost doar un capriciu al tău: că nu ți-a păsat de ele. Spune-mi că nu-ți pasă dacă râd sau plâng și că, pentru tine, nu contează dacă sufăr… că nu mă mai vrei lângă tine.
SPUNE-O!
În schimb, îți promit că n-o să te mai deranjez niciodată!…

Vino

Ce s-ar întâmpla dacă ți-aș spune că pot șterge durerea și tristețea?
Ce s-ar întâmpla dacă ți-aș insunua că, lângă mine, ai putea zbura fără să te gândești, măcar o clipă, că nu ai aripi? M-ai crede?
Și dacă ți-aș spune că te aștept de mai mult timp decât îmi pot aminti? Te-ar surprinde asta?
Vino cu mine și te voi învăța să dormi pe nori fără a-ți desprinde picioarele de pe pământ! Să facem din fericire, nu un scop ci un stil de viață. Fii tu! Fără temeri, fără prejudicii, fără inhibiții… Fă ca râsul tău sincer să fie contagios, transformându-se într-o epidemie, a cărei vindecare să n-o caute nimeni. Complexitatea vieții e simplă, dacă ai „ochelarii” potriviți. Vino cu mine și-ți voi arăta toate astea și mai multe…

Cu drag, Valeriu.

Poți pleca

Nu pot lăsa să dispară oxigenul de care am nevoie zi de zi. Nu-mi pot lăsa inima distrusă pentru că nu am încercat. Nu ești doar o prietenă: ești TU! Zâmbetul tău… acei nenorociți fluturi pe care-i simt ori de câte ori te văd… Ești acel „Pentru totdeauna” pe care-l văd în viitor. Ești fiecare lacrimă ce-mi scaldă ochii ori de câte ori ne certăm. Ești tu și fiecare sărut pe care încă nu ți l-am dat. Și… ești cea pe care sunt pe cale să o pierd pentru că am fost fraierul ce-a pierdut timpul ce-l mai aveam de petrecut împreună… de teamă. Acum, bine… poți pleca… pentru că fraierul ăsta e viteaz, acum… acum poate respira știind că a încercat și știe că va pierde…

Un nou început

E timpul pentru un nou început. E timpul să scriu un nou capitol în viața mea. O nouă poveste din care tu nu faci parte. Tu ai vrut asta, așa că nu mai e nimic de făcut. Poate, nu direct dar.. comportamentul tău a dus la ruptură… Întotdeauna am fost un bărbat care nu renunță cu una cu două și am încercat de-atâtea ori să fac lucrurile să funcționeze între noi… Dar, ca orice altă ființă umană, și eu obosesc… ajung la limită…
Nu-ți pot promite c-o să fiu bine pentru că știu sigur că îmi va fi greu să mă recuperez dar, cu timpul, pote că voi reuși să-i regăsesc un sens vieții mele…