Noaptea, privind pe fereastră, obișnuiesc să mă gândesc la tine. La zâmbetul tău, din colțul gurii, ce apare când mă privești.
Nu știu mai nimic despre tine dar ți-aș putea spune “Te iubesc”. Știu, e ilogic dar adevărat. Într-o zi poate te voi cunoaște; poate vei fi mai mult decât o imagine pe monitorul meu. Într-o zi, poate, te voi privi fix în ochi; poate mă voi apropia atât de mult de tine încât îți voi simți inima bătând și tu o vei simți pe a mea spunând “Mi-ai lipsit!”. Poate, într-o zi, îți voi săruta buzele dimineața și tu, pe jumătate adormită, îmi vei spune: “Vino înapoi în pat, iubitule. Am chef să mă alinți…”. Dar asta da: Într-o zi, poate…