Ascultă-mă cu atenție pentru că tot ce îți voi spune în continuare e foarte important!
Te voi învăța cum să mă iubești!
Iubirea e ceea ce simți pentru o altă persoană și ceea ce te face să înfăptuiești lucruri mari.
Când ești îndrăgostit, oferi totul persoanei iubite, fără a cere nimic în schimb. Ești în stare să urci până la stele, să-i faci un colier din ele.
Cand ești îndrăgostit, nu te saturi să vezi persoana iubită, sau sa îi vorbești și, când pleacă, te întristezi… Privești mereu cu drag persoana pe care-o iubești, și lumea poate vedea acea licărire în ochii tăi: flacăra ce-ți arde inima.
Când ești îndrăgostit, tot ce îți dorești e să petreci fiecare clipă alături de cine iubești și, fiecare defect pe care îl are, îl vezi o calitate; iubești fiecare curbă a corpului său.
Când ești îndrăgostit, faci totul să o vezi zâmbind, să o știi fericită.
Pentru că fericirea ta stă in zâmbetul ei. Fericirea ta e EA, și ea e tot ce îți dorești!
Tag: jurnalul lui valeriu
De zi cu zi
Sunt zile când totul e perfect, totul îți iese așa cum vrei și ești (sau te simți) fericit. Zile ce te fac să zâmbești tuturor celor cu care te întâlnești… Și zâmbești: așa, fără nici un motiv. 
Zile când ești atât de pozitiv încât te gândești să-i faci fericiți pe cei din jurul tău și, în astfel de zile te gândești: “Totul e bine! Mai bine de atât, nu se poate!”
Dar mai sunt și zile în care singurătatea îți e singura prietenă, și tot ce îți dorești e să dormi, să stai întins pe pat ore în șir… să te trezești departe, nu contează unde, doar nu acolo unde ești acum. Sau poate îți dorești doar să te închizi în cameră, întins, și să asculți acele melodii ce îți amintesc atâtea…
Există și zile când totul merge prost, nimic din ce faci nu iese cum trebuie, când tot ce vrei e să dispari de tot, să ieși cumva din situația aia, când nu te mai placi, ba chiar nu-ți mai place viața pe care o ai… Te gândești că nimic nu va mai fi ca înainte și că orice ai face, e rău. Zilele alea care îți dorești să treacă repede, dar fiecare minut ți se pare o eternitate; zile ce sunt ca un coșmar din care nu te poți trezi…
Dar, până la urmă, așa e viața! Sunt zile bune, zile rele… zi-le Guță… (nu puteam rezista tentației 😂😂)… Zile in care ești cea mai fericită ființă din univers… sau te simți cea mai nenorocită. Nici o zi nu e la fel cum e cealaltă. Partea bună e că, ori de câte ori ceva merge prost, întotdeauna se găsește o soluție.
Așa e viața, complicată. Depinde de noi să ne-o facem mai ușoară…
La adio…
Am păstrat adânc in suflet mirosul ploii într-o zi fierbinte de vară, zâmbetul tău de copilă dulce si parfumul ce-ai lăsat pe perna-mi în ziua când ai plecat. .
Am rămas mut, realizând că nu te voi mai revedea. Tu vrei să zbori iar, lângă mine, te vei simți captivă. Așa că, te las să-ți întinzi aripile și să te lași purtată de vânt. Un vânt ce te va duce departe… Departe de mine…
Dar voi purta meru, în suflet, mirosul ploii, zâmbetul tău de copilă dulce și ochii ăia… Doamne, ochii ăia!…
Scrisoare catre Destin
Draga Destinule,
Cum iti merge? Sunt sigur ca foarte bine. Sunt sigur ca iar te destrezi cu vreunul din jocurile tale, ca de obicei. Gresesc cumva?
Stiu, acum ceva vreme am intalnit o fata. E extraordinara! Imi place mult de tot. Cum zambeste, cum vorbeste, cum e ea, in general… Imi place totul! Si ori de cate ori o vad, mii de fluturi imi danseaza in stomac.
Stiu, draga Destinule. Am stiut din prima clipa in care am vazut-o. Am fost sigur ca e un alt joc de-al tau. Stiam ca nu va fi a mea. Nu te plictusesti niciodata de jocurile astea, asa-i? Esti prea crud, stii? Iti place sa ma vezi plangabd, suferind, disperat… Inchis in lumea mea, prizonier al durerii si al fricii… Draga Destinule, am obosit si eu… Sunt prea obosit sa mai lupt cu tine. Nu mai vreau sa fiu sclavul tau, dar stiu ca nu e dupa mine. E greu sa traiesti asa… Sclav al destinului. De ce te porti asa? De ce esti atat de crud?
Astept raspunsul tau.
Cu drag, Valeriu
Trec anii…
-
Trec anii… îmbătrânim, așteptând o minune. Așteptând și sperând la cineva „potrivit”. Apoi, când singurătatea ne apasă, ne mulțumim cu oricine, doar să avem pe cineva lângă noi.
Dăm, de multe ori, cu piciorul, persoanelor care ne-ar fi putut face fericiți, alături de care am fi fost noi înșine fericiți, pentru a accepta în tăcere pe cineva care pur și simplu ne alungă singurătatea.
Ce trist…
Lumini
Când ai apărut în viața mea, o lumină s-a aprins în inima mea, ca un fulger. Era lumina iluziilor pierdute și regăsite. Apoi, mi-ai spus ceva ce-a făcut ca acea lumină să se stingă brusc,
lăsându-mă să stau complet, în întuneric. Acel întuneric era „lumina” fricii. Apoi, ai fost aceeași dintotdeauna, ba chiar mai bună decât niciodată; și luminița iar s-a aprins… Iar mi-a fost luminată inima… Din păcate, această luminiță nu strălucește ca înainte. Doar pâlpâie… intermitent, ca și cum s-ar putea stinge în orice moment.
Știi? La început credeam că asta e lumina Speranței; o speranță pentru tine… Dar cu fiece zi ce trece, îmi dau seama că nu e așa…
Inimă vs rațiune
Încet-încet, totul pare să meargă în reluare apoi… totul se oprește: intră ea în scenă. Ca prin farmec, bătăile inimii se accelerează și îmi vine să-i strig numele. „PRIVEȘTE-MĂ!”, gândesc nerăbdător. Unde naiba e Cupidon, acum, când am nevoie de el, să tragă una din săgețile lui? Se pare că e în vacanță. Și ea, trece ca și cum eu n-aș exista. Din nou, inima mea e frântă. 
Ca într-o lume paralelă, sunt sigur că nimeni nu a văzut toate astea. Doar rațiunea îmi spune: „Nu-ți pierde timpul aiurea: meriți mai mult decât atât!” Nu știu ce să-mi răspund așa că stau, în tăcere… N-aș avea nici un argument. Să-i explic, n-ar înțelege. Poate pentru că, acum, gândesc cu inima și rațiunea n-are loc acolo, în gândirea ei…
Cine spune că iubirea neîmpărtășită e doar o nebunie trecătoare?
Eu iubesc pentru amândoi, chiar dacă ea nu mă iubește…
Scrisoare către o străină
Nu m-ai lăsat niciodată să îți arăt cum sunt cu adevărat. Nu mi-ai oferit nici o șansă
prin care să-ți arăt ce ți-aș putea oferi: ce ai putea fi alături de mine. Ești singura ce mă face să mă simt viu, ce-mi oferă energia de care am nevoie să mă mișc. O iau razna doar cu o privire de-a ta. Știu că aș rămâne fără respirație, mut chiar, dacă mi-ai șopti numele sau m-ai atinge. Habar nu ai ce trezești în mine. Flacăra dinlăuntrul meu se trezește când îmi vorbești și se stinge dacă nu-mi scrii, măcar… Pentru că tu, fără a fi prima, vei fi întotdeauna unica.
A fi sau a nu fi
Să te îndepărtezi sau să încerci?
Unul din lucrurile cele mai grele din viață e să alegi dacă să te îndepărtezi sau să mai încerci, totuși, încă o dată. Cu siguranță toți ne-am aflat, cândva, în situația asta, de-a lungul vieții. O situație în care nu știi cum să te comporți, ce să faci. Dacă te îndepărtezi, cu timpul poate că uiți dar… 
întotdeauna vei avea acea îndoială în suflet: „Ce s-ar fi întâmplat dacă…?”. N-ai cum să știi. Niciodată nu poți ști ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi făcut un lucru sau altul. Ceea ce contează e că te-ai îndepărtat. Asta a fost alegerea ta și nu mai poți da înapoi. Oricât de mult ai încerca, nu te poți întoarce în timp, să ajungi în momentul în care ai făcut o alegere, pentru a putea calcula șansele, să poți face, totuși, ceva. Dar îți spun, să nu dai înapoi și să nu îți pară niciodată rău de alegerea făcută pentru că ai încercat, totuși, să faci ceea ce ai crezut în momentul acela că e mai bine pentru tine. Și dacă nu ai luat în calcul și pe celelalte persoane, care au rămas în urmă, ca amintiri și-atât… știi că nu vei mai putea face nimic să schimbi ceea ce a fost. Totuși, întotdeauna să calculezi orice pas pe care îl faci, pentru a putea fi sigur că NU mai e nimic de făcut decât să alegi cel mai bun sau mai puțin rău lucru (sau acțiune). Dar, dacă încă mai crezi că există ceva pentru care MERITĂ să lupți, nu înceta să o faci! Pentru că, astfel, vei putea zâmbi, privind în trecut. Dacă totul iese cum vrei, vei zâmbi fericit. Dacă nu, vei zâmbi, totuși, spunându-ți că NU TE-AI DAT BĂTUT!
Îți spun: LUPTĂ PENTRU CEEA CE ÎȚI DOREȘTI dar… fără să faci rău. LUPTĂ și ÎNVINGE!
Spune-mi
Spune-mi că nu mai simți nimic… că nu mai ai emoțiile pe care le aveai când știai că mai e puțin până să ne revedem. Că nu mai ai un zâmbet de la o ureche la alta când mă vezi și nu mai tresari atunci când cineva-mi pomenește numele. Că nu te mai gândești la mine nici măcar o secundă și că statusurile mele nu-ți mai oferă nici o speranță. Spune-mi că nu mai fierbi dacă cineva-mi face avansuri; că nu-ți mai amintești cu drag de momentele petrecute alături de mine și că sărutările mele au fost doar un capriciu al tău: că nu ți-a păsat de ele. Spune-mi că nu-ți pasă dacă râd sau plâng și că, pentru tine, nu contează dacă sufăr… că nu mă mai vrei lângă tine.
SPUNE-O!
În schimb, îți promit că n-o să te mai deranjez niciodată!…