În fiecare an, în perioada asta, am aceeași senzație: Decembrie e luna cea mai magică din an. Nu pentru că o spun eu ci pentru că se citește în ochii celor mici. Inocența lor și faptul că ei (ca și mine, de altfel) CRED în omuleții ăia micuți cu fesuri verzi care îl ajută pe Moș să pregătească acele cadouri mult așteptate; cred în sania trasă de renii în frunte cu Rudolf, ce străbate cerul într-o singură noapte pentru a aduce bucurie tuturor copiilor din lume. Asta e MAGIA CRĂCIUNULUI.
Și… iată! Au venit nopțile de opulență și extravaganță, vizite obligatorii și mâncare din belșug (pentru unii); case pline de decorațiuni, zâmbete false și în care toți părem fericiți. Au venit zilele pline de grabă, frig cadouri și vreau și eu să-mi pun o dorință. Că, dacă unii cred în Dumnezeu, eu cred în Moș Crăciun.
Dorința mea de Crăciun e să renasc: ca pasărea Phoenyx din propria-mi cenușă. Inima-mi arsă, distrusă să își strângă bucățelele și să fie, iarăși, la fel cum era. Să cred că totul ÎNCĂ mai e posibil; că bunătate nu există doar în zilele astea de sărbătoare. Dorința mea e ca ea, bunătatea, să se manifeste tot timpul anului. Să existe înțelegere, respect, încredere, generozitate… între toți. Vreau să fac pace cu mine însumi și cu ceilalți așa că, dacă voi, cei cărora le-am greșit, citiți asta, dați un semn 🙂
Pentru voi, pentru tine, bucuria de a avea întotdeauna pe cineva cu care să împarți bucurille vieții. Să găsești ceva mult mai bun decât te aștepți să găsești. Să câștigi amintiri frumoase pe care să le poți folosi pentru a trece peste momentele grele.
Celor ce vor petrece Crăciunul singuri (ca mine), vă spun: Zâmbiți! Va veni și vremea voastră! 🙂