scrisoare de dragoste – Blogul lui Valeriu

Scrisoare catre Destin

Draga Destinule,

Cum iti merge? Sunt sigur ca foarte bine. Sunt sigur ca iar te destrezi cu vreunul din jocurile tale, ca de obicei. Gresesc cumva?
Stiu, acum ceva vreme am intalnit o fata. E extraordinara! Imi place mult de tot. Cum zambeste, cum vorbeste, cum e ea, in general… Imi place totul! Si ori de cate ori o vad, mii de fluturi imi danseaza in stomac.
Stiu, draga Destinule. Am stiut din prima clipa in care am vazut-o. Am fost sigur ca e un alt joc de-al tau. Stiam ca nu va fi a mea. Nu te plictusesti niciodata de jocurile astea, asa-i? Esti prea crud, stii? Iti place sa ma vezi plangabd, suferind, disperat… Inchis in lumea mea, prizonier al durerii si al fricii… Draga Destinule, am obosit si eu… Sunt prea obosit sa mai lupt cu tine. Nu mai vreau sa fiu sclavul tau, dar stiu ca nu e dupa mine. E greu sa traiesti asa… Sclav al destinului. De ce te porti asa? De ce esti atat de crud?
Astept raspunsul tau.

Cu drag, Valeriu

Despre fericire

Se spune că fericirea „trăiește” în fiecare dintre noi, dar e o minciună! Ceea ce trăiește cu adevărat în noi, e TRISTEȚEA. O tristețe imensă ce ne fură forța de care avem nevoie să găsim Fericirea. Fericirea (noastră) trăiește în ceilalți. În zâmbetele lor. În îmbrățișările lor sincere… Fericirea (mea) trăiește în tine! În buzele tale.
În privirea ta de copilă dulce. În ochii tăi… Așa că, nu-mi mai spune mie să fiu fericit: FĂ-MĂ FERICIT!

Lumini

Când ai apărut în viața mea, o lumină s-a aprins în inima mea, ca un fulger. Era lumina iluziilor pierdute și regăsite. Apoi, mi-ai spus ceva ce-a făcut ca acea lumină să se stingă brusc, lăsându-mă să stau complet, în întuneric. Acel întuneric era „lumina” fricii. Apoi, ai fost aceeași dintotdeauna, ba chiar mai bună decât niciodată; și luminița iar s-a aprins… Iar mi-a fost luminată inima… Din păcate, această luminiță nu strălucește ca înainte. Doar pâlpâie… intermitent, ca și cum s-ar putea stinge în orice moment.
Știi? La început credeam că asta e lumina Speranței; o speranță pentru tine… Dar cu fiece zi ce trece, îmi dau seama că nu e așa…

Scrisoare către o străină

Nu m-ai lăsat niciodată să îți arăt cum sunt cu adevărat. Nu mi-ai oferit nici o șansă prin care să-ți arăt ce ți-aș putea oferi: ce ai putea fi alături de mine. Ești singura ce mă face să mă simt viu, ce-mi oferă energia de care am nevoie să mă mișc. O iau razna doar cu o privire de-a ta. Știu că aș rămâne fără respirație, mut chiar, dacă mi-ai șopti numele sau m-ai atinge. Habar nu ai ce trezești în mine. Flacăra dinlăuntrul meu se trezește când îmi vorbești și se stinge dacă nu-mi scrii, măcar… Pentru că tu, fără a fi prima, vei fi întotdeauna unica.

Spune-mi

Spune-mi că nu mai simți nimic… că nu mai ai emoțiile pe care le aveai când știai că mai e puțin până să ne revedem. Că nu mai ai un zâmbet de la o ureche la alta când mă vezi și nu mai tresari atunci când cineva-mi pomenește numele. Că nu te mai gândești la mine nici măcar o secundă și că statusurile mele nu-ți mai oferă nici o speranță. Spune-mi că nu mai fierbi dacă cineva-mi face avansuri; că nu-ți mai amintești cu drag de momentele petrecute alături de mine și că sărutările mele au fost doar un capriciu al tău: că nu ți-a păsat de ele. Spune-mi că nu-ți pasă dacă râd sau plâng și că, pentru tine, nu contează dacă sufăr… că nu mă mai vrei lângă tine.
SPUNE-O!
În schimb, îți promit că n-o să te mai deranjez niciodată!…

Mi-e dor de tine…

Mi-e dor. Mi-e atât de dor de tine…
Doare să știu că nu mai sunt în mintea ta și, poate cel mai mult, că pot fi înlocuit cu altul. Că amintirile cu mine vor fi îngropate să facă loc altora, mai frumoase… Dar, până la urmă, poate că ai meritat ceva mai bun. Și astfel, amândoi am pierdut. Mi-ar plăcea să fiu la fel ca înainte dar îți jur… mi-e imposibil să mai simt ceva pentru alta și că pentru mine exiști doar tu și încă mă simt legat de tine, chiar dacă tu nu mai ești. Ai fost tot ce mi-am dorit mereu și ai plecat luând cu tine TOTUL. Mi-a rămas în inimă tatuat numele tău și tu știi asta. Tu încă nu știi cine ești iar eu… sunt cel mai prost din toți câți există. Fără să știm, când ne-am sărutat ultima oară, ne-am sărutat de despărțire.
Și când vei plânge pentru că nu te îmbrățișează…
Când vei vrea să te iubească el…
Am fi putut fi TOTUL, construindu-l din NIMIC. Dar totul s-a terminat, ca majoritatea lucrurilor. Dar nu asta m-a distrus. M-a distrus faptul că eu credeam că totul va fi bine, că totul depindea de timp, că vom fi împreună mai devreme sau mai târziu (preferam mai devreme). Și poate graba asta a făcut ca lucrurile să meargă prost. Ne-am grăbit și-am căzut în abis. Încă mai cred că lucrurile ar fi mers mult mai bine decât ne merg acum dar… de ce să sufăr? Am putea să ne prefacem că n-a fost niciodată nimic.
Suntem doar doi străini, acum… doi străini ce împart niște amintiri…

Mi-e dor… mi-e atât de dor de tine…

Vino

Ce s-ar întâmpla dacă ți-aș spune că pot șterge durerea și tristețea?
Ce s-ar întâmpla dacă ți-aș insunua că, lângă mine, ai putea zbura fără să te gândești, măcar o clipă, că nu ai aripi? M-ai crede?
Și dacă ți-aș spune că te aștept de mai mult timp decât îmi pot aminti? Te-ar surprinde asta?
Vino cu mine și te voi învăța să dormi pe nori fără a-ți desprinde picioarele de pe pământ! Să facem din fericire, nu un scop ci un stil de viață. Fii tu! Fără temeri, fără prejudicii, fără inhibiții… Fă ca râsul tău sincer să fie contagios, transformându-se într-o epidemie, a cărei vindecare să n-o caute nimeni. Complexitatea vieții e simplă, dacă ai „ochelarii” potriviți. Vino cu mine și-ți voi arăta toate astea și mai multe…

Cu drag, Valeriu.

Bun rămas

Mi se pare amuzant! Chiar credeai că voi fi alături de tine, mereu, chiar și după toate astea? Că te voi iubi o eternitate chiar dacă nu mă băgai în seamă? Vreau să știi că s-a terminat! Îmi pot continua drumul singur. Că fără să-mi dau seama, am uitat de tine! Nu mai am nevoie să mă îmbrățișezi ca să mă simt mai bine și nici să te văd zâmbind pentru a fi fericit! NU! Acum, tot ce vreau, e să ies cu prietenii și să mă distrez ca niciodată! Și… de ce nu, să cunosc o fată care să știe să mă aprecieze așa cum tu nu ai știut s-o faci. Nu am nevoie de tine. De fapt, NU MAI AM nevoie de tine! Am amintirile cu tine care valorează mai mult… Chiar dacă, trebuie să recunosc, întotdeauna voi păstra amintirea sărutărilor tale; n-au fost multe dar au fost de neuitat. Sper să te bucuri de viață așa cum am eu de gând să o fac. Acum, mai mult ca niciodată…

Destin jucăuș

Într-o zi, destinul a decis că trebuie să cunosc pe cineva care mă va schimba, că, într-un moment, cineva își va intersecta drumul cu al meu. Niciunul din noi nu știa asta dar destinul avea totul bine pus la punct. Așa că, în puțin timp, o necunoscută a început să-mi știe viața și fiecare colțișor al inimii, fiind în același timp motivul meu de a zâmbi zi de zi.
Puțin câte puțin m-a făcut să cred că ÎNCĂ MAI EXISTĂ PERSOANE MINUNATE! M-a făcut mereu să zâmbesc și știu că într-o zi, va deveni cea mai frumoasă amintire avută vreodată. Și, dacă într-o zi, pleacă, o voi reinventa! Pentru că știu că nu voi putea trăi fără ea lângă mine.
Și știu sigur că niciodată nu va înceta să existe pentru că-mi voi zgândări memoria continuu, ca să-mi amintească de ea. Și știu că nu sunt cel mai bun sau important lucru din viața ei dar, chiar și așa, găsește timp pentru mine.
Era doar o necunoscută dar, în puțin timp s-a transformat în tot ceea ce am. E EA! Și dacă într-o zi n-o voi mai putea vedea sau spune cât de minunată și unică e, vreau să știe de acum (și să nu uite) că puține sunt ca ea și.. eu am găsit-o!

Un nou început

E timpul pentru un nou început. E timpul să scriu un nou capitol în viața mea. O nouă poveste din care tu nu faci parte. Tu ai vrut asta, așa că nu mai e nimic de făcut. Poate, nu direct dar.. comportamentul tău a dus la ruptură… Întotdeauna am fost un bărbat care nu renunță cu una cu două și am încercat de-atâtea ori să fac lucrurile să funcționeze între noi… Dar, ca orice altă ființă umană, și eu obosesc… ajung la limită…
Nu-ți pot promite c-o să fiu bine pentru că știu sigur că îmi va fi greu să mă recuperez dar, cu timpul, pote că voi reuși să-i regăsesc un sens vieții mele…