Iti cunosc slabiciunile, gandurile si as putea spune, curajul. Ti-am simtit teama si bucuria, frica de necunoscut si de nou. Ti-am urmat fiecare centimetru de piele cu mangaierile mele,
iti cunosc adevarata culoare a ochilor si stalucirea din ei cand ma vad. Sunt parte din sufletul tau, din inima ta, din viata ta. Te pot recunoaste dupa mers, parfum sau doar dupa clinchetul zglobiu de clopotei din rasul tau. Sunt stapanul viselor tale dar acum…
Fugi! Ascunde-te! Fugi de ceea ce suntem, de ceea ce simti! Dar cand vei vedea ca ceea ce avem noi nu vei mai intalni vreodata, intoarce-te! Te voi astepta cu un sarut, un “Te iubesc” si o imbratisare de aia… de “Mi-a fost un dor nebun de tine!”. Si-ti spun acum, “Adio” cu multa durere, nu pentru ca vreau, ci pentru ca TU ai ales pentru amandoi…
Tag: scrisoare de dragoste
Scrisoare pentru… cineva drag
Când nimeni nu-ți va mai vorbi, nici nu-i vor mai licări ochii când te va vedea online, nici va mai număra lunile, săptămânile, zilele, orele minutele și secundele până să te revadă, nici nu va mai dori să te îmbrățișeze, să te sărute sau măcar să te privească…, când nimeni nu-ți va 
mai spune că ești tot ce i s-a întâmplat mai bun în viață, când nimeni nu-ți va mai mângâia chipul, nu-ți va mai săruta gâtul și părul în timp ce dormi spunându-ți „Până și adormită, mă înebunești!”, când nimeni nu-ți va mai spune cât de frumoasă ești și fără să fii aranjată, nici nu-ți va mai lăsa mesaje spunându-ți cât de mult îi lipsești, nici nu va urca în avion, călătorind mii de kilometri doar ca să te vadă zâmbind… Când nimeni nu va mai aștepta ore în șir privind ecranul monitorului sperând să te conectezi, când nimeni nu-ți va mai cânta, șoptindu-ți versuri în ureche, sau nu-ți va mai dedica statusuri, și nici nu va mai plânge sau suferi pentru tine… Când îți vei da seama de toate astea și vei încerca să le valorezi, va fi prea târziu…
Am nevoie de tine
… Am nevoie de mâinile tale, să-mi amintească… Am nevoie să-mi mângâie părul. Am nevoie de zâmbetul tău, să-mi arunci priviri înflăcărate, pline de pasiune și de dragoste.
Am nevoie să mă pierd în calmul ochilor tăi, care-mi paralizează simțurile. Am nevoie de glumele tale și bucuria de-a trăi. Am nevoie de fiecare gest al tău, pentru că fiecare mic detaliu e ceea ce te face specială. Am nevoie să mă îmbrățișezi așa cum o făceai. Am nevoie de toate defectele tale pentru că, pentru mine erau calități. Am nevoie, tot mai mult, să fiu la un milimetru de gura ta, să-ți simt fierbințeala buzelor și respirația sacadată, știind că te voi săruta… Am nevoie să văd cum zâmbești în sinea ta, cinci secunde, după ce ai încetat să mă privești. Am nevoie de cineva care să creeze iar, sentimentele astea în mine.
Am nevoie de TINE!
Scrisoare către o ea
Întoarce-te, caută-mă și nu mă lăsa să plec. Fă să fiu al tău din prima clipă în care te văd. 
încătușează-mă în zâmbetul tău și îți promit că nu voi evada niciodată. Mă ofer brațelor tale, sărutărilor și mângâierilor… Dar numai dacă îmi promiți să mă iubești așa cum te iubesc eu!
La adio
Când îmi vei cere să te uit pentru că tu, deja, m-ai uitat, nu-mi cere să șterg tot. Cum să desărut un sărut? Cum desfac o îmbrățișare? Cum șterg o mângâiere? Cum să-ți uit ochii și zâmbetul? (zâmbetul tău frumos… știi cât de mult îmi place să te văd zâmbind)
Cum poți să-mi ceri să împărțim totul? Cui îi rămâne iubirea? Care din noi rămâne cu amintirea sărutărilor? Știi că vei avea mereu scris în inimă numele meu, așa cum îl voi avea și eu pe-al tău. Urma sărutului meu va rămâne mereu pe buzele tale și, oricât ai încerca, nu-mi vei putea uita niciodată buzele… Nu vei putea uita nimic din ce-ai trăit alături de mine pentru că, totul a fost iubire. Și nu vei mai putea iubi niciodată așa… și nici eu nu voi mai avea pe nimeni ca tine.
Ne vedem când viața va dori să ne intersecteze drumurile… Dar, până atunci, îți doresc toată fericirea din lume!
Iartă-mă
Iartă-mă că vreau să-ți vorbesc mereu. Iartă-mă dacă mă întristez sau mă enervez ori de câte ori întârzii să-mi răspunzi. Iartă-mă dacă
uneori spun lucruri care te supără. Iartă-mă dacă uneori sunt insuportabil. Iartă-mă dacă nu vrei să-mi vorbești atât cât vreau să-ți vorbesc eu. Iartă-mă că mă gândesc atât de mult la tine. Iartă-mă că-ți povestesc atâtea lucruri care nu sunt interesante pentru tine. Iartă-mă dacă te deranjez dar… ăsta-s eu și mi-e dor nespus de tine…
Cine sunt eu?
Scriu ca să vă spun cine sunt, cine am fost…
Sunt unul din mulți dar, în brațele sale am fost, in anumite momente, UNIC.
Am fost un „pentru totdeauna” care s-a sfârșit ca orice poveste…
Sunt un zâmbet pierdut dar am fost, demult, zâmbetul său… zâmbetul pe care atât l-am iubit… 
Sunt un cufăr plin de praf dar am fost cufărul acela plin de vise.
Sunt doar urma sărutărilor pe care le primeam.
Sunt doar aerul ce o mângâie dar am fost fiecare suspin al ei…
Sunt un cântec trist dar, am fost melodia ei, versurile și al ei „Te iubesc!”.
Am fost un „NOI” dar acum sunt doar ceea ce-a rămas: EU.
Am fost prezentul său iar acum sunt trecutul…
Gânduri
Aveam chef să rămân pentru totdeauna. Să te îmbrățișez îndelung și să-ți șoptesc, tandru, că te iubeam cu tot sufletul; cu tot corpul. Să-ți ofer pielea mea, ca pe-o hârtie, pe care mâinile tale să deseneze mângâieri mute. Dar aceste dorințe au murit, acum… Probabil pentru că ai preferat să cauți iubiri ieftine, de-o clipă. Și-am învățat că nu poți avea totul în viață și că, uneori, e mai bine să spui ADIO.
Poate c-am greșit: nu eram unul pentru celălalt ci doar ne completam pentru un timp. Nimic mai mult. Dar, NU! Nu suntem făcuți unul pentru celălalt. Nici tu nu ești făcută pentru mine, nici eu pentru tine.
Îmi doream să te fac să plângi să-ți pot săruta fiecare lacrimă… Să te fac să râzi, să-ți pot săruta zâmbetul. Să te fac să mă îmbrățișez dar… tu deja simțeai asta pentru ALTCINEVA.
NU TE DA BĂTUT NICIODATĂ!
Orice moment poate fi al tău. Luptăm pentru lucruri fără sens: depindem de câte cineva, credem că ceea ce e bun e rău și ceea ce e rău e bun. Credem că un Ferrari sau, un BMW ne calmează neputința și ne va face mai fericiți. Știi? Asta nu ne face fericiți cu adevărat. E mai frumos să te trezești dimineața și cineva să-ți spună: „Bună dimineața! Cum ai dormit? Te-ai foit încontinuu!”. E mai frumos să mergi pe stradă să te privească lumea și să îți zâmbească. E mai frumos să primești un mesaj care să-ți bucure ziua. E mai frumos să ai pe cineva lângă tine care MERITĂ! E mai frumos adevărul spus în față, chiar dacă doare și să trimiți la naiba minciunile… CU MINCINOȘI CU TOT. Cel mai bine e să te lași dus de val…
Așa că, trăiește, luptă și vezi, ai grijă: SĂ MERITE persoana pentru care LUPȚI! Dar, NICIODATĂ nu te da bătut!