-
Trec anii… îmbătrânim, așteptând o minune. Așteptând și sperând la cineva „potrivit”. Apoi, când singurătatea ne apasă, ne mulțumim cu oricine, doar să avem pe cineva lângă noi.
Dăm, de multe ori, cu piciorul, persoanelor care ne-ar fi putut face fericiți, alături de care am fi fost noi înșine fericiți, pentru a accepta în tăcere pe cineva care pur și simplu ne alungă singurătatea.
Ce trist…